Nu e comod – sau mai bine zis, confortabil – să fii stelist adevărat în acești ani! Să fii alături de Steaua în aceste momente, în acești aproape 10 ani grei. Parcă Steaua plătește tribut marelui trofeu – Cupa Campionilor Europeni și celor 5 ani magici de la sfârșitul anilor 80, parcă plătim tribut măreției! Asupra clubului și a suporterilor s-a abătut un soi de blestem…
Pe de altă parte, tocmai pentru că Steaua e ca o găină cu ouă de aur, mulți combinatori și bișnițari au roit în jurul clubului. De la generali și colonei, până la tot felul de „oameni de afaceri” dubioși. Să nu le zicem direct traficanți de sentimente… care s-au jucat cu noi pentru banii făcuți pe spatele clubului.
Mici „Gabrieli” – îngeri căzuți, alungați de Dumnezeu pentru păcatele lor s-au învârtit în jurul Stelei ca niște fiare care au simțit mirosul sângelui. Dar noi, steliștii adevărați, nu am plecat! Cei mai rezilienți suporteri din țară am rămas lângă Steaua, indiferent cât de greu a fost.
Victoria aceasta ne-a mai hrănit sufletul și ne arată că putem învinge sisteme dacă suntem uniți, forța noastră stă în adevărul istoric care nu poate fi ignorat la nesfârșit! Deocamdată nu știm exact cine e „vinovat” de schimbările de pe site-ul UEFA, dar știm ceva sigur: s-au trimis sute, poate mii de e-mailuri de către steliști.
Noi, asociația, am trimis zeci de e-mailuri la UEFA și FIFA. Și clubul, și Talpan, și suporterii independenți au făcut același lucru. Trebuie să înțelegem că dacă luptăm nu avem cum să nu câștigăm, ne luptăm cu răul, iar răul pierde tot timpul, uneori greu dar pierde.
Toți, fiecare dintre noi a luptat cum a putut. Și într-un final, UEFA a cedat și a început să recunoască adevărul istoric. Adevărul care a fost mereu de partea Stelei.
Nu e o misiune ușoară să fii stelist. Dar dacă nu renunțăm, dacă ne păstrăm visul și idealul comun, Steaua va ajunge din nou în vârf. Doar că acum trebuie să fim mai vigilenți, mai atenți, și să nu mai lăsăm combinatorii și bișnițarii să se apropie de club.
Steaua trăiește prin suporteri! Prin cei care nu sunt plătiți ca să iubească Steaua, nu au salariu, ci care plătesc din buzunar și din timp ca să o susțină. Pentru că, uneori, timpul e mai valoros decât toți banii din lume, iar timpul le rezolvă pe toate!
Unii din club și din minister? Plătiți degeaba – de fapt uneori trăim cu impresia că au fost plătiți să distrugă Steaua, nu să o slujească! Dar suporterii? Da, ei sunt cei care merită statuile acum! Pentru că nu au renunțat și nu vor renunța niciodată la Steaua!
Felicitări, steliști! Lupta noastră continuă.